Pentru bucuria din noi am invatat sa cautam in ochii celorlalti bucuria lor. Avem nevoie de ochii si zambetele lor ca sa putem fi la randul nostru fericiti.

Am vazut de multe ori persoane multumite si impacate daca realizau ceva pentru ele.  Perfect normal. Fiecare isi cauta implinirea. Pentru el. Dar cand bucuria vine de la oamenii din jur, ea poate face din tine un om mai fericit decat multi altii. Fie ca ai facut ceva pentru acei oameni, fie ca nu, fericirea lor poate deveni fericirea ta. Desigur, nu prin substitutie. E vorba doar de un sentiment de apropiere, daruit unui om de catre un altul. Poate fi prietenie, poate fi iubire...Parca am vrea sa furam din fericirea altora. Din necazuri, nu. Sufletul cauta implinirea ca pe un echilibru vital. Armonie, fericire, echilibru, implinire: idealuri. Pentru asta exista notiuni: ca sa avem la ce visa. Avant, zbor, activitate: ca sa putem spune despre noi ca suntem fiinte creatoare.
Pentru ca vrem sa gasim bucuria. Am citit ca ea este in noi. Nu am putut sa-mi dau seama de acest lucru singura, am asteptat sa-mi spuna altii. Acum, contienti fiind de ea ca exista in noi, trebuie doar sa o descoperim.
Parca si in acest moment avem nevoie de altii. Daca nu reusim singuri, atunci Universul va aranja lucrurile astfel incat cineva sau ceva sa o regaseasca. Pentru o clipa putem avea senzatia ca e dincolo de noi. Ca ne scapa printre degete sau ca nu am avut-o niciodata. Dar stim ca ea exista...si invatam sa o cautam, cu incrancenare exact atunci cand ea se incapatzaneaza sa ramana, nevazuta. Poate pentru ca noi nu avem puterea sa o vedem. Poate ca din cand in cand ni se atrofiaza simtul bucuriei tocmai pentru a putea face diferentza. Intre bine si rau!!!