Unii sunt fericiti prea devreme,altii prea tarzi...iar altii niciodata....
Simt ca nu fac parte  din acea lume meschina,falsa si stearpa cu orizonturi definite,nu-mi ascund
arivismul dupa fraze frumoase si lucid calculate...traiesc intr-un spatiu inchis,limitat...
vad fantoma unui sufletplin de durere,ma izbesc de ghetarii monotoniei si tresar...
totul este fara raspuns...existenta absurdului ma face sa-mi fie frica...imi este teama...
de lacrimile simturilor...clipele de disperare...intrebari ambigue se risipesc in clepsidra timpului
afectandu-mi continua asteptare...cobor intr-un abis de dor siimi vine sa strig:UNDE ESTI?...
O intoarcere in timp e imposibila...dar sa fiu din nou singura...pare un blestem...
Sunt o umbra ce se chinuie sa arate tuturor celor din jur ca de fapt ea este vie...
astept dimietile...apoi le golesc...pana cand?...Cine ar vrea sa cumpere o imima ranita,pustie
si inlacrimata...o picatura de speranta...un semn de viata...o mana intinsa...mi-e frica
de lacrimile simturilor...mi-e frica de noaptea care se apropie si de ziua de maine...
mi-ai inrobit cuvintele,trupul,inima...caut in departarile goale o raza care sa ma calauzeasca
printre stancile inimii tale...care sa sfarame in mii de amintiri sentinta de durere pe care
o port...O pedeapsa care ma alunga spre pacat dar un fior de iubire imi aprinde in ochii o scanteie...
si sufletul meu e ca un inel al dorintei,glasul trupului tau ma inspaimanta iar parfumul buzelor tale
ma amagesc,din ochi cad perle care ma apara cu stralucirea lor de acle destin tragic al dragostei
nu i-am dat voie luminii sa-mi dezmierde ratiunea...nu i-am dat voie soarelui sa-mi incalzeasca
trupul de fiorul dragostei tarzii dar tie ti-am ingaduit sa-mi lasi sufletul intre palmele crinilor
si au trecutraze mii prin privirea mea scufundata in etern...si atunci m-am intrebat:
unde mi-am pierdut iubirea???...norii grei ai deziluziei acopera sufletu-mi indragostit...
ma simt invinsa...mi-am obosit prea mult sufletul ce vrea sa adoarma in bratele iubirii...
dar nu izbuteste sa-mi inchida pleoapele umede de dragoste...ooo,dac ai putea tu focule sa aprinza
scantei in apa lacrimilor mele,caci dragostea mea e tarzie si imi e teama ca se va stinge...
dar ce le pasa cerurilor de o stea in abis cazuta? daca e frig,se sting luminile apusului unei
iubirii trecute.si afar ploua si cad frunze vestejite,arzand de timp si neputinta,si se scurg
clipele de adevar,si timpul doare...se preling lacrimile de rasina pe obrajii scortosi si reci,
radacinile se incolacesc in noroi murdar si presarat cu minciuni.T imp rece ne trece prin vene
si sangele inghetat...murim de frigul acestei zile infinite... viata...speranta,dragoste si zbor,
o realitate invaluita in mister,o vesnica speranta o incantare,un sentiment indragit mult cautat...
si poate chiar gasit...