Taina iubirii

"open('http://seductiatrupului.ro/index2.php?option=com_content&task=emailform&id=495&itemid=30','win2','status=no,toolbar=no,scrollbars=yes,titlebar=no,menubar=no,resizable=yes,width=400,height=250,directories=no,location=no'); return false;">

Barbatul si femeia merg unul spre celalalt, cunoscandu-se unul pe celalalt, revelandu-se unul celuilalt pentru o impreuna inaltare. Nimic nu mai este necesar sa innobileze sau sa legitimeze acest sens care se impune prin insasi splendoarea sa.

"Ea Il privea pe Dumnezeu, eu Il vedeam prin ochii ei si cerul devenise mai albastru." (Dante)

O lume fara iubire este o lume fara Dumnezeu

"Sexul conformist" al mentalitatii burgheze a oprit multa vreme manifestarile erotice normale, armonioase. Dupa ipocrita pudoare victoriana a secolului al XIX-lea, azi s-a ajuns la o dezlantuire erotica fara precedent. O sexualitate obsedanta, obositoare, invadeaza viata oamenilor. Nu se mai vorbeste de iubire, nici despre eros, ci numai despre sex. Filmat sub flash-uri stridente, proiectat pe ecrane si afisat fara bun-simt, misterul de odinioara este redus la o anatomie oferita unei curiozitati morbide si repede blazata. Pierderea sentimentului de sacralitate neutralizeaza si minimalizeaza iubirea, la nivelul unei simple descarcari fiziologice. Sexul ridicat la rang de religie nu are nimic comun nici chiar cu fetisismul religios antic, care cel putin se inchina in fata misterului. Dar absenta a ceva nu poate nici sa implineasca, nici sa construiasca o fiinta. Inseamna sa cedezi tentatiei de a nu mai astepta nimic de la viata. Asteptarea pozitiva este o traire din plin a prezentului fara prejudecati cu privire la ziua de maine. Lipsind exuberanta, entuziasmul, fericirea, dinamismul, daruirea, bucuria iubirii si a erotismului adevarat, profund spiritual, nu trupul, ci spiritul se descompune.

Aceasta lume, in care femeia nu-si indeplineste rolul de preoteasa a vietii si se masculinizeaza, este din ce in ce mai mult o lume fara Dumnezeu. Este simptomatic faptul ca, in aceasta ambianta, desfranarea copiilor si homosexualitatea se afirma deschis. Intr-o lume desacralizata se instaleaza Sexul demistificat. Aici nu mai este posibil sa pui peste iubire un chip, ci o forma anatomica. Separarea de Dumnezeu a antrenat si antreneaza separarea de ceilalti oameni.

Erosul poate inlantui sau inalta

Libertatea moravurilor lumii moderne, printr-un contrast violent, determina o sete secreta de puritate. Pe fundalul trist al erotismului de azi, blazat si scufundat intr-o uriasa plictiseala, iubirea se prezinta ca o fascinanta si singura mare aventura in care fiinta umana atinge cerul nu numai poetic, ci si ontologic, prin sfintenia erosului.

O noua spiritualitate iese la lumina. Omul, iubind, depaseste conflictul artificial dintre spiritual si material. Lumea de astazi cheama o sfintenie capabila sa raspunda problemelor sale printr-o solutie a unei vieti traita in mijlocul lumii. Iubirea pentru Dumnezeu se umanizeaza, devine iubire fata de toata faptura lui Dumnezeu.

Instinctul sexualitatii si al iubirii este prea puternic si prea universal pentru a putea fi ignorat. Erosul poate inlantui, distruge sau inalta. Este o forta care poate fi sacralizata, devenind o cale principala de evolutie spirituala. La polul opus, ea poate degrada si poate deveni instrument de seductie si tradare. Marele filosof si  teolog Tillich spunea: "Puterea nu este niciodata buna, decat daca se afla in mana unui om bun".

In unirile armonioase dintre doi oameni care se iubesc are loc o spiritualizare progresiva pana la atingerea extazului mistic. Trupul nu este ceva ce poate fi suprimat de spirit sau redus la tacere; el este sfera in care se intrupeaza spiritul, oferit puterilor sale transfiguratoare, sau mormant deschis in care te poti ingropa de viu.

Trupul este poezia tandretii

Viata  fiecarui om ar trebui sa fie o explorare creatoare si pasionala a iubirii si o celebrare continua a misterului vietii. Orice eveniment are o potentiala  semnificatie care poate ajuta fiinta umana sa-si  inteleaga propria unicitate. Aparitia omului incununeaza creatia gradata a lumii, daruindu-i o semnificatie spirituala. In om, diferentierea sexuala isi gaseste sensul si valoarea proprie.

Sufletul nu-si atinge intreaga realitate decat daruindu-se neincetat, pana cand nu-si mai apartine. Ritualul unirii nu comporta nici o teama de sex, nici o neincredere, nici un dispret, facand din trup nu un obiect, ci poezia unei tandreti adevarate.

Rugaciunea pentru castitatea iubirii cere insasi minunea transfigurarii erosului. Depasirea, spiritualizarea instinctelor sexuale deschide noi porti prin care iubirea iese vesnic tanara, noua si virgina. Sufletul face trupul sa vibreze, iar trupul se avanta la unison cu dorinta de comuniune a sufletului, asemenea fulgerului care straluceste pentru o clipa in mijlocul noptii, luminand si reveland totul. Iubirea rupta de spiritual nu ofera decat trupuri din care sufletul lipseste. Sexualitatea se depaseste prin propria sa simbolistica; simbol al unitatii, ea se transcende spre integritatea spirituala a unei singure fiinte. Viitorul lumii se bazeaza pe plenitudinea trairii de catre iubiti a supranaturalului si a sfinteniei legaturii lor. Esentialul transfigurarii se regaseste in ideea ca nimic nu este inabusit, totul fiind in profunzime prelucrat si orientat spiritual. In cursul ascensiunii, energia sexuala se elibereaza de animalitate, se umanizeaza si se spiritualizeaza. Sub harul tainei iubirii, viata sexuala este traita fara a aduce nici cea mai mica scadere a nivelului launtric. Prin simbolismul ei, ea devine un neprihanit izvor de bucurie imateriala. In frumusetea unui trup, sufletul este insasi esenta lui, iar in frumusetea sufletului, ceea ce ne rapeste este insusi chipul lui Dumnezeu regasit.

Fiinta iubita este un dar ceresc

Iubirea inalta daruirea fizica la nivelul daruirii spirituale reciproce si imbogateste toata viata cu armoniile sale. Nimic nu poate fi impus iubirii. Ea nu cunoaste norme, ea cunoaste valorile spirituale, in care domnesc libertatea si inspiratia divina.

Fiinta iubita este un dar ceresc in care straluceste prezenta lui Dumnezeu. In chipul celuilalt, indragostitul il vede pe Dumnezeu, atingand astfel una dintre cele mai inalte stari ale vietii spirituale in doi. Dante o spune foarte simplu: "Ea il privea pe Dumnezeu, eu il vedeam prin ochii ei si cerul devenise mai albastru."
Barbatul si femeia merg unul spre celalalt, cunoscandu-se unul pe celalalt, revelandu-se unul celuilalt pentru o impreuna inaltare. Nimic nu mai este necesar sa innobileze sau sa legitimeze acest sens care se impune prin insasi splendoarea sa.