Soarele rasarea. Pasarelele ciripeau. Norii fugeau; “de ce fug norii, tati?”, intreba copilul.
Pentru ca ii fugareste micul diavol roz.
“Cine e asta?”
Pai hai sa-ti povestesc; dar numai daca promiti sa lasi deoparte calculatorul si sa-ti scoti mp3playerul din ureche:

Micul diavol roz a aparut din senin in orasul nostru, cam acum doua luni. El zicea ca a picat de pe aripa vreunui avion ce ne survola teritoriul. Adevarul(sau cel putin asa se barfeste pe blogosfera) e ca fusese aruncat de stewardese la WC: era pasager clandestin, nu avea bilet.

A incercat el sa le explice ca nu putea cara biletul cu sine dar ca avea o rezervare electronica. Nimeni nu l-a crezut: de ce nu avea bilet? Compania aeriana nu va face exceptii cu el doar pentru ca e mai mic decat un celular; cum poate dovedi ca nu-i vreun terorist afgan miniaturizat? Asa ca l-au aruncat.

Micul diavol roz e roz de frig, asa cum ti s-ar inrosi si tie pielea daca ai sta toata ziua dezbracat. Micutul diavol nu prea are haine: doar niste petice innodate pe ici si colo; adevarul e ca nu a reusit sa gaseasca nicaieri niste haine mici, pe masura lui. Cele de la Lego sunt prea tari si grele. Cele de Barbie.. prea feminine; plus ca nu i se potriveau. Nu a gasit nimic, pe Ebay, Google, Froogle sau Amazon.

Micul diavol roz nu stie ce cauta prin orasul nostru. Nu stie de unde vine, doar ca s-a trezit dintr-un somn greu atunci, pe podeaua avionului sus pomenit. Iar problema lui e ca fara buletin, domiciliu stabil, factura telefonica, pasaport, cont in banca si eventual o slujba, nu poate face nimic. Trebuie mereu sa se piteasca de raidurile politiei prin cartier, ascunzandu-se in vreun pachet gol de tigari aruncat pe trotuar. De mancat, mananca firimiturile aruncate de oameni pentru porumbeii din parc, si ignorate de porumbeii grasi cei invatati cu merdenele si petit-beurre.

Micul diavol roz nu are furca. Nici cornite. Are de fapt ceva umflaturi, in dreptul tamplelor; teoria mea personala e ca sunt cucuie de pe urma cazaturii din avion. Inteleg: mic, usor, o fi plutit el cat a plutit, dus de vant; dar totusi, ceva urme ale cazaturii trebuiau sa-i ramana, nu? A gasit in schimb o mina de pix, si pretinde ca e o furca demonica. Nimeni nu il crede, desigur; in schimb, reuseste sa se apere cu ea de porumbei, molii si viespi care il confunda cu vreo floare.

” tati… incep desenele animate… Pana nu uit.. de unde-l stii tu pe micul diavol roz?”
Ah, pai il am trecut in feed reader. Ii citesc zilnic blogul; comentarii despre aventurile sale si ultimele inventii ale lui Google. Spera si el, saracutul, ca o sa gaseasca intr-o zi cu vreun motor de cautare un indiciu despre menirea sa.
“Si totusi.. de ce fug norii?”
a, pai nu ti-am zis? Ii fugareste micul diavol roz.